ConspiratiiDescopera

Scrierea de la sfârşitul lumii – o enigmă pe care nimeni nu o poate descifra – U…


Dintre toate limbile (scrierile) din lume, cea mai enigmatică aparține fără îndoială locuitorilor din Insula Paștelui. Este vorba de o scriere – rongorongo – pe care nimeni nu o poate descifra. Experții nu pot fi de acord dacă este vorba despre un alfabet, un silabar, un dispozitiv mnemonic sau un rebus (un silabar reprezintă un set de simboluri scrise, folosit pentru notarea limbilor vorbite, similar unui alfabet, dar în care fiecare simbol reprezintă o silabă).

Sunt două tipuri de texte găsite. Cele mai lungi texte, format din câteva mii de semne, se învârt în jurul unor personaje de ceremonii. Cele mai scurte texte – dacă pot fi numite aşa – constau în unul sau mai multe semne. Un semn are forma unui tatuaj pe spatele unui om; alt semn prezintă un craniu uman.

De unde provine scrierea rongorongo? Ce comunică textele sale? Nimeni nu știe sigur. Ultimii autohtoni de pe Insula Paştelui, care erau familiarizați cu rongorongo, au murit în secolul al XIX-lea. Nu au trăit suficient de mult pentru a transmite secretul sistemului lor de scriere, dar au lăsat câteva indicii. Limba vorbită a insulei există şi astăzi, dar ea este scrisă cu alfabetul latin, iar relația ei cu rongorongo este neclară.

Cargando...

Până în prezent, rongorongo rămâne un puzzle, o enigmă și o oglindă a nebuniei celor care încearcă să o rezolve. Mai mult decât atât, ea face Insula Paștelui să fie unică. Este cel mai izolat loc de locuit în lume; băştinaşii îi spun “Te Pito ‘o te Henua”, care înseamnă “ombilicul lumii” sau “sfârșitul lumii”. Numele de „Insula Paștelui” a fost dat de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul vizitator european, care a descoperit insula în duminica Paștelui din 1722 în vreme ce căuta o altă insulă (Insula lui Davis) și a denumit-o Paasch-Eyland (Insula Paștelui în olandeză).

Glifele din rongorongo sunt unice. La fel este și modul în care au fost scrise; de fapt, nu au fost scrise, ci sculptate. Pentru asta, s-au folosit dinții de rechin pentru a inscripționa simbolurile pe tăbliţele de lemn. Acestea par să fi fost scrise de jos în sus, după un model numit “boustrophedon invers”. “Boustrophedon” este un cuvânt grecesc însemnând “asemenea unui bou”, pentru că scrierea se mișcă asemenea unui bou care ară pe câmp, inversându-se direcția cu fiecare linie scrisă.




Source link

Cargando...

Leave a Comment

%d blogeri au apreciat: